Negrul ochilor
Aruncă o privire-n oglindă
scufundă-te-n negrul ochilor
simte fiorul adevăratei iubiri
toate podurile ce te-au dus în acel loc
au fost luate de ape
Îmi accept tristețea
întrucât tot ceea ce contează e atât de departe
nu mai există mâine
fără punct de cotitură sau capăt de cerc
Sunt valul tăcut
ce-ți spală durerea
îmi întâmpin soarta cu mâinile legate
încă mai cred în noi, femeie
în ciuda vinii
de a dormi...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.