Stejarul
Stejar bătrân, uitat de timp
Ce îți pleci crengile către pământ
Stând de veghe secular
Că îți trece timpul, nu ai habar
Privești în jurul tău cu semeție
Doar adierea vantului te mai mângâie
Stai cu fruntea sus fără să-ți pese
Căci timpul peste tine trece
Trecul tău, peste tine anii,
Tu tot mai falnic te înalți
Cu umbra-ți neagră și coroana deasă
Ai fost la multe păsărele casă
M-am așezat îngrijorată lângă tine
Să te întreb de-ți este bine
Cu ale tele ramuri reci
Prin câte ierni amare treci
De-ți este greu aicea în pădure
Când auzi tăiatul de secure
Atâțea ani ai rezistat
De nimenea nu te-a tăiat
Atunci stejarul îmi răspunde
Cu un aer cald și cu blândețe
Dar tu prin câte necazuri ai trecut?
Și te îndrepți spre batrânețe...
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Livia Mătușa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.