Dacă primăvara ar putea alege să fie om femeie ar fi
parfumul ei îmbătător nu ar avea nimic de suferit
toate cuiburile îmi amintesc asta
fiecare fluture amețit de chemarea florilor
albinele care-și scutură iarna de pe aripioare
chiar și poiana de sub jocul mieilor
locul în care trona imperial omul de zăpadă
ultima întâlnire dintre fulgi înainte de a se transforma în rouă
țipătul insinuant al pițigoiului și mugurii cătinei
delicatele buburuze în căutarea lor ideatică atribuită de copilul din mine
și florile de cireș
inima mea care respiră prin zarzării de "La Medeleni"
poarta sărutului prin care zăresc masa tăcerii ca pe o cină de taină
toate aceste banale manifestări de primăvară sunt în fapt minuni
fiecare petală care se scutură dezvăluind promisul fruct
îngerii care desfac albul norilor de albastru
prin succesive întremări de-o clipă
sufletul bănuit dincolo de fiecare trup țărână
frumusețea acestui anotimp asemuit cu renașterea
nu ar avea nimic de pierdut în chip de afrodită
muzica câmpului înflorit
momentul în care raiul nu-mi mai pare o poveste
poate de aceea trăiesc fiecare topire a zăpezilor sub zodia ghiocelului
cu speranța unui carnaval al naturii
până și dumnezeu e însărcinat de primăvară
printre flori se naște isus prin fiecare gâză
prin fiecare zâmbet de copil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre copilărie
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zarzări
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.