Eternele iubiri

Ei sunt mereu eternele iubiri,
Străbunii noştri de odinioară,
Care înfrăţiţi cu glia milenară,
Ei dorm, acuma, somnul de martiri.

Purtăm în noi pioase amintiri
De muncă şi de dragostea de ţară,
De lupta lor, de-acuma, legendară,
Că n-au voit să îndure umiliri.

Ei s-au luptat în timpuri la Rovine,
Vaslui, Călugăreni sau Mărăşeşti
Şi-au fost uniţi la rău, ca şi la bine,

Murind aci, pe plaiuri strămoşeşti,
Îndemnul lor ajuns până la mine,
Tresaltă atâtea inimi româneşti.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!