Eternul Carnaval

Debut întârziat de primăvară,
rămasă agăţată de un gând,
pornit din emisfera boreală
să ne aducă ultimul cuvânt
al iernii regăsită în spitale
cu babele şi moşii fără rost
în preajma zilei echinocţiale
decişi să ţină zilele de post,
precum era înscris în calendare
dintr-un papirus vechi pierdut
dar regăsit pe holuri seculare
când primăvara pare la-nceput.

Revine echinocţiul - fără miză,
învăluindu-ne în karma sa,
dar anu-acesta fi-va o surpriză,
servită-n tăvile de mucava
de vorbitori cu acte pe măsură
ce pot să le ofere mit ceresc
acelora lipsiţi de-nvăţătură
dar cu tupeu ce pare nefiresc.

În fiecare zi rapoarte scrise,
lipsite de onestul conţinut,
vor fi depozitate în culise
ca mărturie-ajunsă din trecut
despre evenimente epocale
cu ample rezonanţe-n viitor
în corzile de cobze şi ţambale
şi-n lăutarii dintr-un fals decor.

Urmaşii vă vor duce zilnic dorul,
cu gândul, peste timp, neobosit,
bieţi epigoni abia luându-şi zborul
crezând că vor ajunge-n infinit,
deşi adesea fi-vor cei din urmă,
precum erau şi-naintaşii lor,
doar o banală-rătăcită turmă
cu un cioban mânând-o la izvor.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 26.02.2021
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!