Apa Lumină
Stăteam pe malul Apei Lumină
și am pătruns în sufletul ei,
unde am găsit o floare de nu-mă-uita,
un plop și o salcie pletoasă
căreia-i curgeau lacrimi
precum se scurge sufletul de dor,
mă scufund în Apa Lumină,
o beau și mă bucur de ea,
lăsând în urmă nebunia terestră,
culegând oul viitorului
în speranța reînvierii
că am să-l găsesc
pe malul oazei cu Apă Lumină
din câmpia de aur,
sub nașterea și reînvierea
durerii și bucuriei!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.