Vulturul pleșuv
Veniți să vânăm, să vânăm sus, în munți,
Printre brazii bătrâni și stejarii cărunți!
Miroase a iască și-a fum sub amnar,
E muntele templu, e sfântul altar...
Peste mine de aur, pe stânci de granit,
Urcăm, pas cu pas, spre al muntelui schit.
Veniți să vânăm, înălțimile-așteaptă.
Un vultur pleșuv, ca un foc, stă să ardă.
El șade ascuns în desișul stufos,
I-e aripa frântă, căzut este jos,
Încearcă să zboare, de schije-i lovit.
"Se-apropie",-și spune, "obștescul sfârșit".
De veghe, în munte, ani mulți a rămas,
Trăiește-n tăcere și ultimu-i ceas.
Încearcă să zboare, măcar de-ar scăpa,
Dar rana îl doare, aripa i-e grea.
Rănită, acvila, se-aprinde-n pustiu
O flacără vie, un suflet zglobiu,
Se zbate în moarte un fulger, o stea,
Se-așează tăcut peste inima mea.
Tezaurul șade sub ghearele ei...
Săgeți se rotesc... Îmi sunt umerii grei.
Povara iubirii de neam și pământ
Se scurge prin mine. Sunt lut de cuvânt...
Acvila cu pene de aur se zbate,
O chem legământ înainte de moarte.
Ni-i aripa minții altar și tezaur.
Ne-așteaptă acvila cu pene de aur.
Pustie e lumea, ea zace zdrobită
De glonțele morții; nimic n-o alintă...
E-un munte de flăcări; spre cer se înalță
Acvila rănită, cu sete de viață.
O ultimă strofă mai plânge-n priviri,
Un dor de-nălțime și-un dor de iubiri.
Doar brazii, jelanii, pe creste revarsă,
Acvila e-n Ceruri, acvila e-acasă!
Eroi ai luminii, veniți la vânat,
Un vultur ne cheamă în munți de bazalt.
Un vultur cu pene de aur rotește...
Veniți să vânați, să simțiți românește!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre vânătoare
- poezii despre foc
- poezii despre vulturi
- poezii despre tăcere
- poezii despre tezaur
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.