Și-acum ca ieri...
m-am înșelat, a câta oară,
iar am băut apa amară,
iar am gustat licoarea surdă
și iar mă plouă, iar mă udă,
din nou cu rece, lacrimi cerne,
prea umezite nopți în perne,
din nou e gheață jur prejur,
din nou mă plâng, din nou înjur,
din nou în cap am un nebun
cu ce folos iar să m-adun
nimic din timpul petrecut
rămas în urmă fără scut
n-am învățat să îl ascult,
degeaba prost, degeaba cult,
nimic nu am cules să râd,
totu-i la fel, totu-i e hâd,
doar vântul parcă e mai blând,
pentru cât timp și până când?
Nimic, nimic, totul e crud,
degeaba țip, în jur e ud
și-acum la fel și-acum ca ieri
mor iernile în primăveri,
mor primăverile în veri
și toamnele storc mici plăceri
și-n zile plouă și-n zile ninge,
pe geamuri totul se prelinge,
scursuri de vise amorțite
cad peste tocuri împietrite,
iar spală geamuri prăfuite,
să vadă luna, chipuri triste
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre învățătură
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.