Toamnă fără noroc

Toamnă cu gust de gutuie
Dulce-acrişor şi strepezit,
Cu paloarea ta gălbuie
Ai glasul ploii, repezit.

Unde-ai ascuns atâţia fluturi?
Ce-ai făcut cu soarele verii?
De ce-ţi place pomii să-i scuturi
Şi să ne-arunci pradă durerii?

Ce mamă nu ţi-a dat un suflet,
De ucizi tot pe unde treci?
Cu ochi de fulger, pas de tunet,
Urmele tale-s brume reci.

Păr despletit de frunze moarte,
Mantie plină de noroi,
Tu eşti acea nescrisă carte,
Ce se citeşte doar în doi.

Cohorte de clipe deşarte,
Nu vezi ce laşi în urma ta?
Vin pelerinii de departe,
Nu bat nicicând la uşa ta!

Noi te iertăm; a câta oară?
Deşi te-am vinde-n iarmaroc,
Puteai să fii o primăvară,
Dar poate n-ai avut noroc!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!