Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre sfaturi
- poezii despre peisaje
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.