Urme prin zăpadă
Pășesc zăpada necălcată,
Prin locuri care-mi dau fiori,
Urma să-mi rămână nestricată,
De pașii altor trecători.
Tot singur calc exact la fel,
Al meu pas pe-al tău îl îngână,
Și calc cu putere lângă el,
Să pară că am pășit tot împreună.
Sunt multe urme prin zăpadă,
Dar doar una-i talpa ta,
Care s-a oprit să vadă,
Unde este urma mea.
Este cea mai accentuată,
Ai călcat cam cu putere,
Pare de la doruri apăsată,
Și parcă-i înghețată de durere.
Urmăresc să văd unde mă duce,
Dar treptat pasul îți dispare,
Căci o altă urmă la răscruce,
Lângă a ta timid apare.
Am să rămân tăcut în spate,
Rămas sporadic în decor,
Căutând urma care poate
O să mă învețe cum să zbor.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (februarie 2021)
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre învățătură
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre gheață
- poezii despre durere
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.