Sonetul 133
O, inimă lipsită de rușine,
Ce mă rănești și-mi întristezi amicul!
Nu ți-e de ajuns că mă căznești pe mine,
De ce-l faci rob și îi întuneci chipul?
Ochiul tău crud gândirea-mi fascinează
Și-al meu amic își pierde a sa vrere;
Tu m-ai lăsat, el mă abandonează,
Renunț și eu la mine; ce durere..
Din pieptul tău fă temniță regească
Inima mea s-o ții în chezășie;
De-acolo însă ea o să-l păzească
Ca să nu-mi dai pedeapsă aspră mie.
Dar o s-o faci, că-s subjugat de tine
Și sunt al tău cu tot ce e în mine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- citate de William Shakespeare despre prietenie
- poezii despre inimă
- citate de William Shakespeare despre inimă
- poezii despre tristețe
- citate de William Shakespeare despre tristețe
- poezii despre sclavie
- citate de William Shakespeare despre sclavie
- poezii despre rușine
- citate de William Shakespeare despre rușine
- poezii despre ochi
- citate de William Shakespeare despre ochi
- poezii despre durere
- citate de William Shakespeare despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.