Anotimp dual
Pe mine mă cunoaște femeia
care poate să cânte la două inimi,
ca la un instrument muzical
deși, ocarina era demult inventată...
deși, nu mai știu nimic despre acest anotimp dual
parcă ne-am cunoaște din alt timp
așa am ajuns să ne rostuim viețile în altă viață
întrându-ne unei alteia, adânc sub piele
scriindu-ne pe rând, câte un monolog
mă bucur ca un copil care vede prima oară zăpada!
cred că acesta e ceasul însănătoșirii mele...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre muzică
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre medicină
- poezii despre inventatori
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.