Sonetul 124
Din interes dacă mi-ar fi iubirea
Ar fi bastarda Sorții, fără tată,
În care Timpu-și oglindește firea
Și buruieni sau flori în ea se-arată.
Dar nu, n-a fost făcută la întâmplare;
Nu se fălește, nici nu o să geamă
Sub lovitura grea, necruțătoare
Spre care timpul nostru acum o cheamă.
Și nu se teme de urzeli și rele
Puse la punct cu grijă noaptea toată,
Căci ea e mai vicleană decât ele,
Nu se aprinde, nici nu stă plouată.
Martori îmi sunt cei ce-au făcut păcate,
Că au murit cuprinși de bunătate.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre bunătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.