Sonetul 117
Acuză-mă: că n-am făcut nimic
Să-ți răsplătesc mândrețea pe deplin,
Că am uitat iubirea să-ți dedic,
Chiar dacă zi de zi de ea sunt plin.
Că fără rost cu alții am umblat,
Deși tu ai un drept asupra mea;
Că pânza-n orice vânt mi-am ridicat
Și-unde m-am dus nu m-ai putut vedea.
Să consemnezi tot ce-am făcut greșit,
De dovezi juste să te folosești;
Încruntă-te când arcul m-a țintit,
Dar fără ură vreau să mă lovești.
Căci fac apel, c-am vrut a arăta
Ce neclintită e iubirea ta.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre răsplată, poezii despre iubire, poezii despre greșeli sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.