Dorul de țară m-apasă
Deși undeva am țară, rătăcesc vară de vară,
Slăbit și fără putere, după un dram de avere.
Despărțirea mă dă gata, mi-e dor de mama, de tata,
Mi-e dor de frați, de surori, de grădinița cu flori.
Mi-e dor de mărul rotat și de oamenii din sat.
Acolo este casa mea, acolo este țara mea.
Pe pământul românesc, acolo vreau eu să traiesc.
Acolo primesc răcoare de la ape curgătoare,
De la codrii munților, din măreția norilor.
Acolo pot dormi în câmp, să aud iarba crescând,
Să am stelele surori, de cu seară până în zori.
Doamne, cât îmi e de dor, să lucrez al meu ogor.
Dorul de țară m-apasă. Vreau să mă întorc acasă!
poezie de Dumitru Delcă (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre păduri
- poezii despre patrie
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.