Omulețul
cu ochii verzi așteaptă
oamenii în haine albastre
la capătul străzii lenin
de unde se văd munții altai
scăldați în soarele înserării
pe strada mărginită de copaci
o fetiță târăște un băiat
de păr în șanțul cu apă murdară
băiatul urlă și dă din mâini
și picioare haotic
omulețul privește fascinat bătaia luată de puști
din colțul unei clădiri cu două etaje
de unde curge tencuiala
pe trotuarul pavat cu umflături
iese un băiat cu ziare în brațe
strigă ceva la fată
o lovește cu pumnul în umăr
ea îl lovește cu piciorul în genunchi
scapă câteva ziare pe jos
îi sucește o mână la spate fetei
uniformele albastre ajung
în dreptul omulețului se lasă ceață
caschetele zboară peste tot
ținutele oamenilor în albastru
sunt tot mai boțite
apoi totul se calmează
pe strada lenin din orașul
de la poalele munților altai
omulețul cu ochii verzi
a dispărut după apariția
oamenilor în albastru
care și-au îndreptat atenția
asupra copiilor ce se băteau
în canalul plin cu apă și mâl
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre munți
- poezii despre fete
- poezii despre albastru
- poezii despre zbor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre seară
- poezii despre păr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.