Dictare, cu sfințire
Aș vrea să fiu pui de Luceafăr
Și poezia în stele s-o slăvesc,
Doar că nu pot ca să transmit
Decât din ceruri ce primesc.
Căci tot ce-am scris până acum
Nu mi-a furat timp de gândire,
Am scris ce din subconștient
Mi-a fost dictat cu dăruire,
N-am îndrăznit ca să sfidez.
Și pentru acest dar sfânt, divin,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că m-a ales ca mesageră,
A versului real și greu,
Balsam în suflet, cu trăire.
Așa că, nu mă condamnați
Că scriu naiv, stângaci sau prost,
Reproșurile nu au rost,
Căci totul, jur, mi s-a transmis
Ca o dictare, cu sfințire.
poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre subconștient
- poezii despre stângaci
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.