Sonetul 13
Iadul nu este chiar așa departe
Poți să ajungi în el într-o clipită
Chiar când trăiești, nu numai după moarte,
Atunci când inima nu mai palpită.
Și experiența e interesantă,
Că stai în beznă și zărești doar umbre,
Te plimbi prin atmosfera sufocantă
Înconjurat de gândurile sumbre.
Și Cel Viclean pândește la tot pasul
Nerăbdător să-ți vadă prăbușirea
Îi simți suflarea, îi auzi și glasul
Și te gândești c-acolo ți-e pieirea.
Cel slab în beznă plânge și suspină,
Dar cel puternic iese la lumină.
poezie de Octavian Cocoș (10 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre plimbare
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.