Bardul este caracterizat, de obicei, printr-o dorință de a-și ucide tatăl, complexul lui Oedip manifestându-se în plăcerea de a tăia, a rearanja altfel ceea ce au compus înaintașii.
Noemi Bomher în Hiper-prefață la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Bulă [din public] a spus pe 5 septembrie 2008: |
Plăcerea de a tăia?
Vorbiți despre un bard,
sau despre o bardă? |
George Aldescu [din public] a spus pe 5 septembrie 2008: |
În primul rând, citatul este greșit delimitat. Începe abrupt, cu "bardul este caracterizat, de obicei, printr-o dorință de a-și ucide tatăl" și nu realizezi cine este bardul. Te gândești la Adrian Păunescu, poreclit astfel de o parte răutăcioasă a presei, Pe vremuri, mai era un bard și la Mircești.
Doar cei inițiați înțeleg că în România, prin "bardul" se înțelege în exclusivitate dl.Costel Zăgan.
Autoarea hiper-prefeței ne hiper-lămurește. "Bardul" este caracterizat de complexul lui Oedip, adică "printr-o dorință de a-și ucide tatăl..."
Deci ar trebui să urmeze repriza a doua a lui Oedip, "dorința" cu mama...
Surprinzătoare este maniera în care autoarea înțelege complexul "lui Oedip", ca pe o "dorință" de a-ți ucide părintele. Când este arhicunoscut faptul că Oedip a comis acele păcate grele, inconștient, fără premeditare, împins doar de implacabilul său fatum. Complexul Oedip se manifestă abia în faza finală, când Oedip conștientizează dimensiunea răului săvârșit. Atunci, "complexat" de magnitudinea răului se judecă singur și se autopedepsește., cu maximă severitate. Pentru că în tragedia greacă Oedip este un personaj pozitiv, caracterizat printr-o mare conștiință și un pronunțat simț al dreptății. Păcatele sale, săvârșite inconștient, vor să arate că destinul omului este mereu în mâna zeilor. |