Calcanul (Scophthalmus maximus)

E-un peşte dintre cei ciudaţi,
Pe care îi privim miraţi:
Natura parcă i-a greşit
Tiparul când i l-a croit.

E-un peşte cu o viaţă lungă,
Dar care parcă-i într-o dungă*:
Cu corpu-n formă de disc plat,
La fel de lung pe cât de lat,

Cu aripioare laterale
Ca nişte franjuri corporale.
La-înot, această arătare
E-o "farfurie zburătoare".

Îi este capul rău pocit,
Pe partea dreaptă mult turtit,
Iar ochii-s mari şi bulbucaţi,
Pe partea stângă aşezaţi.

Şi fălcile-s grotesc turtite,
Cu dinţi puternici încropite;
Tot capul îţi stârneşte groază,
Iar fălcile te-nfricoşează.

Dar astă groaznică jivină,
Cu pielea ei de pete plină,
Pe cât inspiră mult dezgust,
Pe-atât de bună e la gust,

Căci carnea lui e delicioasă,
E albă, fină, savuroasă
Şi, cum ar spune moş Tănase,
Ea are doar puţine oase.

Grătar, prăjit sau la cuptor
Şi asortat cu-n vinişor ‒
Un vin alb, sec, de buturugă,
Ce cu ăst peşte se "conjugă",

Aligoté sau o Fetească,
Sau Tămâioasă românească ‒,
Calcanu-i senzaţional,
La masă este un regal.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!