Destine

Vorbiţi în gura mare,
ne arătaţi destine,
cu prea multă emfază
vă daţi învăţători,
ieşiţi pe sticlă seara,
vorbiţi fără ruşine,
ne explicaţi ce-i viaţa,
cum trebuie să mori.

Aveţi păreri vetuste,
culese pe-apucate,
le exersaţi cu alţii,
zicând că-s de la voi,
însă o ştim cu toţii,
cândva au fost furate,
servindu-le patetic,
pretindeţi că sunt noi.

Din vorba voastră seacă
se nasc idei absurde,
iar proştii le adoptă
şi le susţin cu sârg,
în mintea lor săracă
sunt libere să zburde,
le-auzi când mergi la piaţă
sau de te plimbi în târg.

Idei fără valoare
din minţi împotmolite
în mlaştini de prostie,
din care zilnic cresc,
aduse pe ecrane
pentru a fi servite
ca să ascundă jalnic
ce-i simplu şi firesc.

Iar cei care încearcă
lumină să aprindă
în sufletele voastre,
târâte în noroi,
cu argumente false
sortiţi sunt la osândă,
prostia să triumfe
şi bezna peste voi.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!