Sonetul 52
Eu sunt ca cel bogat, cu cheia sfântă
Ce-l duce la comoara ferecată,
Dar care ceas de ceas nu se frământă,
Căci ar toci plăcerea minunată.
Și-s sărbători solemne, îndepărtate,
Ce greu sosesc în fiecare an,
Rare ca niște pietre nestemate
Ori ca un pandantiv de căpitan.
La fel și tu, ești cufăr cu odoare
Sau un dulap imens cu haine-o mie
Și dintr-o clipă faci o sărbătoare,
Când te arăți în lume cu mândrie.
Ești binecuvântat și-i dai prestanță
Cui te-a avut, cui nu, îi dai speranță.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărbători
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plăcere
- poezii despre mândrie
- poezii despre comori
- poezii despre ceas
- poezii despre bogăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.