Labrador
Un ținut de ghețuri înclinate
Îmbrățișat în arcul unui cer cu tencuială gri
Se-abandonează pe sine însuși
În eternitate.
"N-a venit nimeni aici să te revendice
Sau să renunțe la tine, lăsând un semn roșu și feeric
Pe sânii tăi cu brumă rece?
Chiar n-ai amintiri deloc, o, Strălucire plină de-Întuneric?"
Tăcere-înfrigurată arar, momente de schimbare
Călătorind spre-o primăvară mereu de neajuns
Fără nașteri, fără moarte, fără timp sau soare
În răspuns.
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Harold Hart Crane. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre schimbare
- poezii despre roșu
- poezii despre primăvară
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre câini
- poezii despre brumă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.