Ninge cu ochi
Dar ninge. Ninge cu ochi de pesti,
cu ochi de serpi, de caini.
Ninge izbind in ziduri pana devin nefiresti,
oarbe si fara stapani.
Ninge. Si ochii se sparg, lasand afara
vederi de piatra, privelisti marine,
infatisari ale lumii fara de sine,
micsorata, fugara.
Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezise,
patrate, triunghiulare,
inghetand in turturi fara culoare,
atarnand de jgheaburi, de acoperise....
Ochi rostogoliti in canale. Azvarliti cu lopata de lemn
sa se faca partie goala, pe strada.
Ochi, bulgari de gheata. Ochi, om-de-zapada.
Ochi peste care trece sania-n clinchet solemn.
Ochi mari. Din ce in ce mai mari, pana se sfarma.
Ochi cu pupile negre latindu-se-ntruna,
cat fereastra-n care bate luna,
ochi cat zidul. Ninge. Ochi cat turla. Ochi de iarna.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Nichita Stănescu despre timp
- poezii despre ninsoare
- citate de Nichita Stănescu despre ninsoare
- poezii despre negru
- citate de Nichita Stănescu despre negru
- poezii despre lemn
- citate de Nichita Stănescu despre lemn
- poezii despre iarnă
- citate de Nichita Stănescu despre iarnă
- poezii despre devenire
- citate de Nichita Stănescu despre devenire
- poezii despre Bulgaria
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.