Spectacolul
timpul se revarsă netulburat
pe efemera scenă
artiștii își strigă rolurile
mereu tragicomice
călcându-se în picioare
fiecare dorindu-și un loc în față
unii crezându-se mai actori decât alții
la final se trage cortina
și vântul stinge reflectoarele
punând în loc de epilog
o liniște apăsătoare
în nemărginita sală cu un singur stal
mereu ocupat de același spectator
aplauzele sunt mute
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre picioare, poezii despre artă sau poezii despre actorie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.