Sonetul 38
Și cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar ești o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Și numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris privești cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veșnice, curate.
Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre naștere
- poezii despre hârtie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.