Sonetul 37
Cum tatăl decrepit se bucură din plin
Văzând c-al său copil e plin de viață
La fel și eu, olog făcut de-al meu Destin
Mă mângâi cu ființa ta măreață.
Căci ești frumos, bogat, și nobil, și deștept
Și-acestea patru - sau mai multe poate -
Sunt un blazon ce stă de drept pe al tău piept
Și-a mea iubire-i imprimată-n toate.
Așa că nu-s olog, sărac, disprețuit,
Atâta timp cât umbra ta-i concretă
Pentru că-mi dă belșug și eu mă simt hrănit
Trăind c-un pic din slava ta perfectă.
Să ai tot ce-i mai bun, eu asta îți doresc
De zece ori mai mult să simt că înfloresc!
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre urări
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre inteligență
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.