Sonetul 20
Natura, ca femeie te-a pictat,
Stăpân-stăpână al pătimirii mele,
Cu suflet bun, de doamne, te-a înzestrat,
Însă statornic, nu cum îl au ele.
C-un ochi mai luminos, dar mai fidel
Ce nu transformă-n aur ce privește;
Bărbat deplin, adevărat model,
Femei, bărbați, pe toți îi uluiește.
Și-ai fost creat femeie la-nceput
Însă Natura a simțit iubire
Și-un alt organ ți-a pus, și m-a durut
Căci pentru mine e o păgubire.
Dar dac-ai falus, nu-ți uita menirea
Dă-i-l femeii, mie dă-mi iubirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre iubire
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre bărbați
- poezii despre suflet
- poezii despre pictură
- poezii despre natură
- poezii despre lumină
- poezii despre fidelitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.