Fratelui meu...românului

Mereu se spune, cică
rusii m-au clonat
şi mi-au atribuit
reflexe... ca la căine,
În monstru, în duşmanul tău
m-au transformat...
Nu crede,
frate-meu, romăne!..

Şi se mai spune, cică
m-au rusificat
şi limba ce-o vorbesc
tu n-o-nţelegi prea bine.
Şi chiar şi versul ăsta -ţi
pare cam ciudat,
furat de undeva.
... Aşa e, frate-meu, romăne..?

Se mai zvoneşte, cică
toţi suntem nişte putori,
nevrednici nici măcar
de hrinca sa de pâine....
Păi cum să neg..?
Ai noştri cerşetori
sunt hoţi, ca şi ai tăi,
măi frate-meu, romăne!

Se mai zvoneşte,
c-am rugat stindardul lui Ştefan,
şi mulţi se tem
c-aicea va ramăne.
Clonat, rusificat
şi trădător de clan-
Doar asta vezi în mine,
frate-meu, romăne?!

Nu tu, in patruzeci,
fugit-ai, intr-o zi, peste hotar,
crezănd,
ca a-l opri pe Stalin- i-o ruşine?
Şi azi...
mi-ai refuzat stindardul secular.
Cum vine asta,
frate-meu, romăne..?!

Şi România Mare-i
moftul meu basarabean?!
Şi din Unirea Ţării
ce-mi rămîne..?!!
Sau mai adevereşti
o spus -a lui Ştefan:
,, Moldova nu-i a voastră,,
frate-meu, romăne..!!!

Mereu se spune, cică
ruşii m-au clonat
şi mi-au atibuit reflexe...
ca la căine...
Şi chiar de mă numeşti moldoivan, -
ramân bărbat,
romăn ca tine,
frate-meu, romăne...

Chişinău. Basarabiia

poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!