și acum...
și acum îți port în gând tablourile
ca într-o expoziție ambulantă
în care intru doar eu
să-ți ating sufletul
sufletul tău împrăștiat
în iarna descoperită împreună
când zăpada ne acoperise trupurile
și se întindea până la marginea lumii
când păsările uitaseră să mai plece
tu ocrotindu-le acolo sub linii multicolore
n-am să înțeleg niciodată de ce
aveau ciocurile atât de mari
și aripile întinse ca niște umbre
și ghearele...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri sau poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.