Sonetul 11
La fel de repede cum scazi o să și crești
Într-un copil, apoi tu vei slăbi
Și-acel urmaș ce tânăr îl prăsești
Îți aparține când bătrân vei fi.
Aceasta e înțelepciunea dragă
În lipsa ei, doar frig și nebunie
Dac-ar fi toți ca tine, lumea-ntreagă
În șaizeci de ani ar fi pustie.
Lasă-i pe cei ce n-au fost puși deoparte
Să piară dacă-s duri și nefirești
Natura, celor buni le face parte
Tu darul ei din plin să-l prețuiești.
Căci te-a făcut ca pe-o pecete rară
Să facă multe copii, nu să piară.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.