Despre un far din Antibes
Furtuna luminii-n asfințit, dogorâtoare, strălucește
Între două maluri de nori, deasupra evaporației saline
O lampă galbenă pe dantela dintre cer și apele marine
Pâlpâie singuratică pe promontoriul care-n aur se topește:
Prietena Pescarului când noaptea prinde-n al ei clește
Locurile unde se-ascund sub jocurile valurilor cristaline
Recifi înșelători, între-ale căror zâmbete divine
Moartea așteaptă flămândă cu ochi reci de pește.
Amurgul te cunoaște demult, ești luceafărul de seară,
Ți-a văzut flacăra de unic locotenet domnesc al acestor ape;
Când furtuna urlă până hăt departe peste dealuri, ca o fiară,
Iar marinarul caută-un refugiu, lumina ta se-apropie să-l scape,
De dincolo de talazuri, din beznă sclipind clară.
În far un om veghează-alt om în noaptea vieții de-atâtea ori amară.
poezie de Mathilde Blind, 1842-1896, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre apă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre prietenie
- poezii despre pești
- poezii despre pescuit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.