Mama
Nu-s supărată pe ei: Doamne, nu le port pică
Celor doi fii ai mei pe care i-am văzut plecând
Pentru a-și dovedi puterea și-a muri, ei și încă vreo câțiva,
Într-un protest însângerat în numele unui lucru glorios;
Trebuie, între cei de același neam, să se vorbească despre ei,
Generații după generații trebuie să-i pomenească
Și să-i binecuvânteze;
Eu le voi rosti în nopțile lungi
Numele-n adâncul inimii mele;
Diminutivele cu care-i chemam, familiare odinioară
În jurul vetrei noastre acum rece.
Suferim de fiecare dată când revin pentru a ne părăsi iarăși.
Deși nu-s supărată pe ei, sunt obosită, obosită
De-un dor fără de leac, neostoit și, totuși, am o bucurie:
Copiii mei au avut credință, copiii mei au luptat.
*** Patrick Pearse și alți paisprezece lideri nationaliști irlandezi, incluzându-l și pe fratele său Willie, au fost condamnați la moarte și executați prin împușcare.
Pearse, înainte de moarte, a scris o scrisoare și două poeme, datate 1 mai 1916, pentru mama sa, scrieri care au fost ascunse de către Sir John Maxwell, generalul comandant al forțelormilitare
engleze din Irlanda.
poezie de Patrick Pearse, 1879-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre Irlanda
- poezii despre vorbire
- poezii despre sânge
- poezii despre supărare
- poezii despre scrisori
- poezii despre proteste
- poezii despre poezie
- poezii despre pedeapsa cu moartea
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.