Sonetul 6
Așa că nu lăsa a iernii mână
Cât nu te-ai distilat, să te sluțească,
Pune-ți esența într-o fiolă bună
Ca frumusețea ta să dăinuiască.
Căci asta nu mai e cămătărie,
Să dea-napoi cei ce-au împrumutat,
Ci este pentru tine-o datorie
Să fii mai fericit c-ai procreat.
Și înzecită fi-va bucuria
Dac-o să ai zece copii ca tine
Și moartea cum ar mai avea tăria
Să șteargă chipul tău fără rușine?
Deci nu fi narcisist, căci ești prea arătos
Ca moartea să te ia fără urmaș frumos.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.