Scrisoare albă
Dorința de a călca pe jurăminte,
Aș strânge-o-n pun într-o scrisoare,
Pe care aș trimite-o lipsită de cuvinte,
Doar cu cerneala gândurilor murdare.
O să achit returul fără să-ți spun,
Ca să-i dau inimii o siguranță,
Și să aflu ce zace într-un gând nebun,
Când frica de expunere nu se află-n față.
Ai grijă să nu strici cuvintele cu lacrimi,
Atunci când începi în ele să te îneci,
Căci vor inunda foaia cu temeri și patimi,
Iar eu nu voi ști să le citesc în veci.
Scrie... căci îmi fac eu timp ca sa citesc,
Ce cuvinte a scris sufletul cu frenezie,
Ce temeri ascunde în ceva firesc,
Și ce dorințe sunt considerate nebunie.
La final să te semnezi cu un acronim,
Să aibă inima curaj mai mult,
Să semneze într-un mod anonim,
Inițiala pe care o dorește atât de mult.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.