Televizorul
Dau drumul la televizor
Pe un canal, la întâmplare,
Tocmai la timp să văd în zbor
Un avion de vânătoare.
Nu vreau război, și mă gândesc
Să schimb acum pe alt canal
Unde clădiri se prăbușesc
Sub lovitura unui val.
Mai butonez exasperat,
Și văd un drum cu multe gropi
Pe care s-au încăierat
Vreo douăzeci de interlopi.
Schimb iar programul, dar în van,
Căci am ajuns într-un platou
În care-un politician
Își bate joc de noi din nou.
Dau pe un film, să mă calmez,
Însă ce văd mă îngrozește,
Căci imediat realizez
Că teroristul nu glumește.
Mă uit la meci, e-un fel de-a spune,
Căci miza e atât de mare,
Că pe teren și în tribune
S-a și stârnit o încăierare.
Ajung la un documentar,
E medicină ca la carte,
Dar se vorbește iar și iar
Numai de boală și de moarte.
Dezamăgit de ce-am văzut
Și obosit de căutare
M-am apucat și am băut
O bere și o vodcă mare.
poezie de Octavian Cocoș (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre televiziune
- poezii despre medicină
- poezii despre vorbire
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre terorism
- poezii despre schimbare
- poezii despre război
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.