Cei care m-au vrut frumoasă
Plâng gutuii în livadă, dezgoliți, bătuți de ploaie
Și în piept încep să-mi ardă, amintirile-n văpaie...
Uite, se mai duce-o toamnă, ruginește-n tâmple viața,
Și mi-s anii blândă damnă, ce-au încununat povața.
Nu-i regret deși făcut-am, din furtuni noi curcubeie
Și paharele umplut-am cu speranțe de femeie.
Mă grăbesc tot mai agale, căutând frumosu-n toate
Zorii îmi sunt madrigale și-înserările-s bogate
În trăiri duminicale, ce au orizonturi date
Când, inima-mparte-ocale, cu emoție brodate.
În cotloanele gândirii, adunat-am mii de taine,
Șlefuind darul vorbirii îmbrăcat-am doru-n haine
Și-am ascuns tâlcul iubirii și ne/împliniri tăcute
În metafora uimirii și-n sintagmele durute.
Cei care m-au vrut frumoasă au pierdut lupta cu mintea
Ce-am iubit-o luminoasă, totdeauna fiind puntea,
Care-apropie și țese cu migală și decență
Un fileu cu ochiuri dese, prin a vieții penitență.
M-au plăcut aceia care, dezgustați de-osanale's,
Limpezi ape curgătoare-n, adevărul care doare.
Cei ce-îmbogățesc tot sensul, neîndrituind consensul,
M-au binevestit cu versul, nepătându-mi Universul.
Am iubit, fără vreo vină, am iubit vorba puțină
Vârf și miez, și rădăcină, sevă-a faptelor, sangvină.
Și-n exil lăudătorii, mitomanii și toți sporii
N-au avut decât să sece, dezbătați de apă rece.
Plâng gutuii-n ploaia rece, lacrimi care nu se-ndoaie
Voie-mi dau din piept să plece, întristările-n convoaie... (17.10.2020)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.