Vertij
uneori totul se învârte în mintea mea
și mă simt de parcă aș fi coborât dintr-un carusel
sau aș fi băut câteva beri în plus
mă clatin și nici măcar nu încerc să merg drept
pentru că n-am încotro
sau pentru ce
simt golul cum mă apasă
nu răspund nici la telefonul iubitei
care sigur m-ar întreba
" ce faci dragă, nu vii să...?"
mă chircesc pe canapea și închid ochii
poate o să adorm
sub pleoapele lăsate văd turme de oi
urcând spre munți de verdeață
și-o barcă ce plutește-n derivă
mânată de vânt
stropită de ploi
hipnotic aud pendulul
cum clipele-mparte
și lumea toată se-nvârte
se-nvârte...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre telefon
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre iubire
- poezii despre bărci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.