și-a luat toamna tributul de verde
și-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
și am simțit gustul de uscăciune
cum e și sufletul meu
și tot acum l-am înțeles pe Paler
când am intrat pe ușă tăcând
pentru că tu plecaseși
lăsându-mi doar amintirile
și-am mai știut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-șin-du-te...
și-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.