Fără întrebări
Nu mă întreba de ce mă-ntorc.
În mine, un rug de lacrimi s-a aprins.
Totuna-mi este, lupta-i pe sfârșite
Și visele-mi sunt toate ofilite.
Eu și tu credeam ca suntem îngemănați în stea.
Că te-am iubit, e vina și mai mare
Și timpul sapă-n noi o amânare.
Vom capătă aceeași îndurare.
E un joc secund pe care cei ce-l știu
Îl fac pe-ascuns și atunci pe săturate.
Nu mă-ntreba de ce mă-ntorc târziu!
E prea târziu sau prea devreme, poate.
Am venit durerile sa-mi strig.
Nu mă întreba de ce mă întorc, eu plâng.
sonet de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.