Afacerea supraviețuirii
Am abandonat daravera supraviețuirii
pur și simplu am făcut asta
fără regrete
era toată efemeritatea unei stele,
irosită în amontele unui râu
ani de-a rândul te străduiești să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
mereu
îți impui să-ți imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieții
lupți, plângi
ceri ajutorul Celui de Sus
deoarece nu găsești alt drum, prin roua respirației tălpilor tale,
în aiuritoarea luptă dintre tine și tine,
pentru a învinge.
Tornada unui vis irosit măcar.
Iar într-o zi, primești darul
prin binecuvântarea unui nou răsărit.
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tornade
- poezii despre timp
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre stele
- poezii despre râuri
- poezii despre rouă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.