* * *
a mai răsărit o dimineață,
albul îți macină venele,
cuvintele au sonorități bizare,
mai numeri un ceas, un timp,
o zare,
poemul te caută pretutindeni,
tu încă simți lichidul amniotic
al plânsului mamei,
singura,
căreia îi pasă până
la capăt,
te vezi în obiectele din jur,
oglinda majoră a conștiinței
te arată integru și demn,
și totuși,
te temi de ipocrizia umană
și ești reticent, atât de reticent,
încât ai vrea să te ascunzi
în uterul pământului...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Florica. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre mamă
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre frică
- poezii despre dimineață
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.