Fotografia
Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cumințică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.
De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi și seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.
Și poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Și poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă și s-a zdrențuit.
Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.
poezie de Octavian Cocoș (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [Vezi poezii despre fotografie, poezii despre lumină, poezii despre superlative, poezii despre seară sau poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.