Poem dintr-un timp tăcut
Inima mi s-a frânt...
Și când s-a frânt s-a făcut liniște absolută.
Timpul a tăcut.
De atunci nu te mai caut.
Nu că nu mi-ar păsa:
Îmi pasă mult,
Dar trebuie să merg mai departe
În timpul ăsta tăcut.
Nu mi-a lipsit ceea ce ai arătat că ești,
Mi-a fost dor de ceea ce credeam că ești.
poezie de Camelia Oprița din Jurnal
Adăugat de Georgiana@D
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.