Schimbări

Ne schimbăm aşa brusc şi spontan,
Şi nu-mi ştiu oglinda de aproape un an,
Ca fulgerul trec momente şi clipe,
Şi mor înainte, destinu' să ţipe.

Şi doare cerneala căci e suferinţa
Ce cade pe foi şi îmi plânge peniţa,
Şi scrie a uitare când mă pierd în zare,
Şi nustiu de-i lună sau poate e soare.

E război cu arme când toate ţi-s clare,
Când trage mintea inima moare,
Un ultim pas ca o veşnicie,
Şi nici oglinda nu vrea să mă ştie.

Şi toate-s aiurea, lipseşte curajul,
Să îmi schimbe viaţa din nou ca macazul,
Stau ca stânca privind ce se-ntâmplă,
Aştept vocea să nu mai fie mută.

Octombrie cade în rana tăcută,
Inima-i vorbeşte dar ea nu ascultă,
Şi mă uit cum arde, cum arde ca mine,
Nuştiu de-i rău şi nuştiu de-i bine.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (5 octombrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!