Școala în vremi de pandemie
Ce tristă este școala mea!
Plâng băncile după copii
Profesorii vor să predea,
Dar clasele-s pustii.
Pe table nu scrie nimic
Acum sunt șterse și curate,
Iar florile suferă-un pic
Că nu mai sunt udate.
Panouri, poze și picturi
Stau atârnate pe culoare
Și-așteaptă micile făpturi
În pauza cea mare.
Însă așteaptă în zadar
C-așa cum toată lumea știe,
Chiar dacă-i toamnă-n calendar
Sunt vremi de pandemie.
poezie de Octavian Cocoș (5 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre tristețe
- poezii despre table
- poezii despre profesori
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
- poezii despre pandemie
- poezii despre fotografie
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.