Poporală
Când geme și urlă și tună
În martie cerul cu ploi
Sosește-n stârnita furtună
Din nou primăvara la noi.
Ieri toată mânia naturii
Urlat-a în văzduhul cu nori,
Iar astăzi copacii pădurii
Stau veseli cu proaspete flori.
Dar omul când fost-a sărmanul
Strivit de furtunile reci,
El nu mai re-nvie la anul,
Și nu mai dă muguri în veci!
S-au dus primăverile-i, toate,
Și iarna-l acopere grea,
Nici vânt și nici soare nu poate
Zăpezile frunții să-i ia.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.