Arunc din mine
floarea răului cu gâtul lung
care seamănă cu o pasăre
unde trag două linii
prinde rădăcini vulgare
pe solul mâlos plin de nuferi
ca o firimitură de pâine
înghițită de un porumbel
vânat de-o acvilă în picaj
secerată de vânătorul care renunță
la viață și se sinucide
fără reclame și reflectoare
cu floarea răului în suflet
a crescut acolo unde a prins
un teren neocupat
a înfipt steagul ca un căutător
de aur autentic pentru făcut sigilii
mă simt gol după eliberare
un trup de piatră
șlefuit după posibilități
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
- poezii despre posibilitate
- poezii despre porumbei
- poezii despre nuferi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.