Lovindu-mă de noapte
ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
același întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agațe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
și stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foșnesc în șoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre stele
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.